Exista medicamente care interfera cu functionarea normala a glandei tiroide.
Unele dintre acestea sunt binecunoscute medicilor deoarece au zeci de ani de utilizare in practica. Asa este cazul amiodaronei, un excelent antiaritmic utilizat in special la pacientii cu fibrilatie atriala. Asa cum este precizat si in prospect, Amiodarona poate provoca atit hipertiroidie (manifestată prin pierdere în greutate, modificări ale ritmului în care bate inima dumneavoastră (aritmii), dureri în piept (angină pectorală), senzaţie de lipsă de aer la efort, asociată sau nu cu edeme (insuficienţă cardiacă congestivă), care poate evolua până la deces cit si hipotiroidie (manifestată prin creştere în greutate, intoleranţă la frig, lentoare în activitate, bătăi rare ale inimii, apatie, somnolenţă). Un alt exemplu clasic este litiul, utilizat frecvent in cazul pacientilor cu boala bipolara.
Alte medicamente, relativ mai recent intrate in practica pot afecta glanda tiroida, medicii prescriptori fiind, de regula, avizati. Astfel de medicamente sunt interferonul, alemtuzumab sau o clasa de medicamente utilizate in tratamentul cancerului denumita inhibitori de tirozinkinaze.
Exista si situatii in care dezechilibrul survenit ca urmare a administrarii unor medicamente este mai dificil de diagnosticat. Asa se intimpla in cazul pacientilor care urmeaza tratament de substitutie hormonala tiroidiana a caror absorbtie intestinala poate fi interferata de catre unele medicamente antiacide precum antagonistii receptorilor H2 (ex famotidina si alti compusi asemanatori), inhibitorii pompei de protoni (ex. esomeprazolul, pantoprazolul, rabeprazolul, lansoprazolul) carbonatul de calciu, sucralfatul si hidroxidul de aluminiu (existind in multiple preparate "antiacide" care se elibereaza fara reteta).
O atentionare trebuie facuta si relativ la asa numitele suplimente alimentare, utilizate extensiv ca urmare a publicitatii, a caror compozitie si efecte sunt adesea incomplet cunoscute sau studiate!