Tiroidita Hashimoto, asa cum mai este denumita tiroidita autoimuna, se caracterizeaza prin prezenta de autoanticorpi tiroidieni in organism. Afectiunea este de 10 ori mai frecventa la sexul feminin, peste 10% din femeile cu virsta de peste 30 de ani avind aceasta afectiune. Afectarea glandei tiroide variaza de la caz la caz iar evolutia este de lunga durata.
Diagnosticarea acestei afectiuni se face prin dozarrea TSH (hormonul de stimulare tiroidiana), free T4 (tiroxina libera), free T3 (triodotironina libera) si anticorpilor antitireoperoxidazici.
Cu ajutorul ecografiei tiroidiene se va aprecia aspectul morfologic respectiv al glandei (omogenitatea), si eventual prezenta de noduli tiroidieni. Pe baza acestor informatii medicul stabileste forma clinica si tratamentul care trebuie urmat, care insa poate fi schimbat in functie de evolutia clinica.
Tratamentul trebuie individualizat in functie de statusul tiroidian si trebuie urmat pana cand parametrii TSH, free - T4 sunt in limite normale.
Daca functia tiroidiana este normala (eutiroidie) nu trebuie sa urmati tratament de substitutie tiroidiana, daca prezentati hipotiroidie va trebui sa urmati un astfel de tratament pana se restabileste functia tiroidiana normala, iar in caz de hipertiroidie va trebui sa urmati tratament cu antitiroidiene de sinteza.
Indiferent de starea functiei glandei tiroide afectate de aceasta afectiune controlul periodic trebuie sa fie regulat, cel putin o data pe an, trecerea dintro stare in alta petrecindu-se insidios, conducind la simptome pe care este greu sa le interpretam (adesea pacientii cu tiroidita autoimuna devin hipotiroidieni, acuzind in special stari de oboseala exagerata inexplicabila, suspicionind afectiuni psihice sau suprasolicitare fizica sau intelectuala sau crestere in greutate fara modificarea stilului de viata sau a comportamentului alimentar).
Pacientele cu tiroidita autoimuna trebuie sa se prezinte la medic in vederea modularii si stabilirii tratamentului pe intreaga perioada a sarcinii, cu modificari adaptate rezultatului dozarilor hormonale, avind intotdeauna in vedere evitarea afectarii produsului de conceptie.